Am citit primele două romane ale lui Mugur Ioniță și mi-au plăcut, așa că abia așteptam să văd ce poveste ne mai spune. De data asta o aventură pe mare, de fapt prima ieșire pe mare despre care din motive independente de el nu a putut vorbi până acum: „Ce se întâmplă pe barcă rămâne pe barcă”, spune o lege nescrisă a mării, însă acum, când apele s-au mai liniștit, sunt gata s-o nesocotesc și să vă împărtășesc totul.”
Începutul a fost când după două luni de parcurs Europa, pe bicicletă, din Timișoara până în Portugalia, au ajuns la Capul Roca. De sus peisajul, o întindere imensă de albastru și catargele vaselor, au însemnat pentru cei doi frați Cristi și Virgil o revelație dar și un dor nerostit. Ajunși acasă Cristi ia ore și se antrenează pe Bega, luând permisul categoria C, pentru condus ambarcațiuni mici. Așa că prima vacanță se lasă cu închirierea în Croația a unei mici ambarcațiuni (mini iaht) „Mala Nevina (Micuța Virgină)”, și o escapadă pe mare. Deși mai scump decât ar fi fost în Grecia, Croația avea avantajul unei mulțimi de mici insulițe și mai ales o mare calmă fără valuri mari.
Și urmează o întreagă serie de realizări, dar și de mici neplăceri. Să ajungă în port la vas, să facă cumpărături, să iasă în larg, pentru că vasul nu era chiar ușor de mânuit, ajunge o adevărată provocare, culminând cu trecerea pe sub podul Zdrelac. Aici nu observă semnele de avertizare, trec, cred ei, victorioși, dar li se rupe o parte de catarg, și desigur mulțimea de pe pod face poze care apar pe internet. Dar în final răzbesc și ajung pe mare deschisă, hotărâți să savureze totul deși așteaptă cu sufletul la gură să fie interceptați de proprietarii ambarcațiunii.
Navigăm alături de ei prin porturi mai mari sau mai mici, unde micul lor vas nu se potrivește cu iahturile scumpe, prin micile insule cu restaurante pe plajă, urmărim eforturile lor de-a se comporta cât de cât normal în anumite situații, Cristi încercând să aplice regulile din manualul de navigație și lecțiile instructorului de la cursuri.
Dar impetuozitatea vârstei și inconștiența tinereții își spun cuvântul. Ajunși pe insula Levrnaka, la țărm după multe peripeții și la un restaurant, o găsesc pe Ana, mai corect spus ea este cea care îi abordează. Tot româncă și ea, cu o poveste interesantă, doritoare să plece cu ei, le promite chiar să-i ducă pe o insulă mică unde sunt meșteri buni care să le repare catargul mai ieftin, să nu aibă probleme cu firma de închirieri.
Pornesc cu elan, de data asta în trei, vizitează o insulă mică, aparent pustie, unde o bisericuță solitară pare că înfruntă marea.
Dar când ajung la insula Jabuka, în timp ce se contrazic cu Ana, care vrea să coboare doar ea, cerându-le să plece, se trezesc înconjurați de niște namile cu arme, ca niște pirați ai mării, duși într-o peșteră amenajată ca un adevărat adăpost. Acolo, invitați la masă de conducătorul “piraților” ascultă o trupă de lăutari români, și află o poveste ușor halucinantă. Era mafia albaneză, șeful își spunea “Voievodul”, și o așteptaseră pe Ana să le ducă banii de răscumpărare pentru tatăl ei Sorescu R. Acesta un fost deputat, apoi primar în București, era căutat de DNA pentru evaziune fiscală și ajunsese în Croația deoarece aici nu aveau convenţie de extrădare. Dar avea nevoie de bani ca să scape de mafia și-o implicase pe fiica lui Ana.
Ce se întâmplă mai departe? Cum scapă de pe insulă? Ce aventuri mai au pe mare? Cum se soluționează totul? Ce vor face eroii noștri ajunși în țară? Ce se întâmplă cu Ana? Dar cu tatăl ei?
Veți afla totul citind povestea pentru că sunt multe aventuri, interacțiuni și finalul este surprinzător. Dar aventura asta doar le deschide gustul pentru mai mult, deși unii ar afirma că marea nu înseamnă siguranță: „Dar care este definiția siguranței? Patru pereți în jurul nostru? Pământul ferm sub picioare? Dorul de ducă este echivalentul dorului de viață și facem toate acestea pentru că, pur și simplu, atunci simțim că trăim.”
Sursă: www.literaturapetocuri.ro
Apasă aici pentru a cumpăra volumul Odiseea adriatică. Roman de aventuri marine de Mugur Ioniță.
