Sebastian Fitzek este cel mai de succes scriitor de thrillere psihologice din Germania. La noi au apărut traduse la Editura Lebăda Neagră volumele Cadoul și Pachetul, Drumul spre casă alăturându-se colecției black spot în primăvara acestui an. Acest al treilea roman este și prima mea întâlnire cu stilul prolificului neamț, căruia îi place să își arunce protagoniștii în apă rece și să-i privească cum se zbat (după cum zice chiar el în nota de la finalul cărții).
Drumul spre casă pornește de la sumbra statistică că 1 din 4 femei este supusă cel puțin o dată la violența domestică, iar cele ce observă abuzul în copilărie la părinții lor sunt de două ori mai predispuse să devine victimele ale abuzului domestic. Cu aceste idei în minte, pe fondul unei narațiuni alerte, Fitzek dă naștere unui scenariu tulburător, dar care nu este departe de adevăr.
E trecut de orele zece seara, într-o zi de sâmbătă. Jules Tannberg este de tură la un serviciu telefonic pentru femeile ce le e frică să umble singure pe stradă. Primește un apel de la Klara, o tânără complet îngrozită, ce pare a fi urmărită de un bărbat ce în trecut i-a trasat pe perete data morții folosindu-se de sângele ei. Nebunul, că altfel nu ai cum să îl numești, este cunoscut în presă ca Kalendar Killer, amprenta sa fiind această notare cu sânge a zilei în care își ucide victimele.
Jules este pus într-o situație critică, așa că totul depinde de cât de convingător este să o țină la telefon pe Klara, a cărei singură soluție de a scăpa de atacator fiind să își ia propria viață.
„Nimic din noaptea asta nu e din întâmplare!”
Premisa romanului este cum nu se poate mai promițătoare. Un ucigaș în serie, un apel anonim ca un ultim colac de salvare, dar și multe secrete și ramificații ale unui prezent derutant fac ca lectura acestui volum să curgă neîncetat.
Am citit extrem de rapid cartea, capitolele scurte și pline de acțiune favorizând acest lucru. Însă, aș fi vrut o mai bună claritate a evenimentelor și a creionării personajelor. În unele momente s-a tărăgănat acțiunea, în altele s-a precipitat într-atât încât trebuia să revin la unele pasaje prea a căuta lămuri și explicații.
Subiectul romanului și anumite scene explicite fac ca lectura acestui roman să fie greu de digerat. Însă, violența domestică este foarte des întâlnită în orice categorie socială, și deși un thriller ficțional nu poate ajuta prea mult în astfel de cazuri, poate impresiona cititorii într-atât încât să nu mai tacă data viitoare când sunt martorii unui incident abuziv.
Sunt curioasă și de celelalte cărți ale scriitorului german, din câte am auzit se citesc repede și te prind ușor, iar subiectele te fac să fii mai atent la ceea ce se întâmplă în jurul tău.
Sursă: https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/04/29/recenzie-drumul-spre-casa-de-sebastian-fitzek-crime-club/