Judecătorul Artificial este un thriller distopic despre o societate în care dreptatea nu mai aparține oamenilor, ci unui algoritm. Romanul este în curs de apariție la Editura Lebăda Neagră. Pentru a cunoaște mai bine universul literar al autorului, am stat de vorbă despre inspirație, personaje și miza acestei povești.
Geo Moisi s-a născut pe 7 mai 1991, la Oradea, și locuiește în Timișoara. A absolvit Liceul C.D. Loga, profilul matematică-informatică, și Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza. Este ofițer de poliție judiciară de peste un deceniu, cu o formare academică ce include un masterat în Științe Penale și un altul în Științe Politice. Înainte de a îmbrăca uniforma, a cochetat cu jurnalismul.
Debutul său literar a avut loc cu romanul polițist Registrul domnului Carvet, urmat de thrillerul Sub acoperire – În numele dreptății și de Nicio minune de Crăciun, un holiday-noir cu accente atipice. Face parte din Asociația Creatorilor de Ficțiune și publică proză scurtă, editoriale și articole de opinie în revista Ficțiunea.
De unde a pornit ideea cărții?
Geo Moisi: Cartea asta a avut o introducere de vreo 30 de pagini. Au căzut aproape toate alea 30 de pagini la recitire, pentru că am început să scriu imediat ce am terminat de citit Tabachera din Bagombo de Kurt Vonnegut, unul dintre scriitorii mei preferați. Aveam în minte stilul lui Vonnegut, care nu mergea cu povestea pe care am dezvoltat-o pe parcurs. Dar ideea a pornit de la plăcerea cu care am citit Tabachera din Bagombo și de la situațiile parodiate de Vonnegut. Baiul e că orice aș scrie alunecă spre policier, către ceva de acțiune polițistă, thriller.
Dacă mâine inteligența artificială ar înlocui complet judecătorii și procurorii, cum consideri că ar reacționa sau acționa societatea românească?
Geo Moisi: Dacă mâine ar apărea posibilitatea asta, la ce discordie e acum, în societatea noastră, între magistrați și cetățeni, cred că s-ar bucura, chit că treaba asta cu justiția și dreptatea nu-s lucruri simple.
Personajul principal, Ana, se confruntă cu o luptă interioară între lege și loialitate față de familie. Ai simțit vreodată o tensiune similară în viața ta?
Geo Moisi: S-au adunat 11 ani de meserie, să știi, dar n-am fost niciodată într-o situație dintr-asta. Asta e și o întrebare care se mai adresa la admiterea în magistratură, dacă ai pune legea înaintea familiei și e o întrebare capcană, exact ca întrebarea ta, chiar dacă tu ai formulat-o cu diplomație.
Mihnea, colegul veteran, e un personaj aparte. Ce te-a inspirat să îl creezi? Dar pe Ana?
Geo Moisi: Mihnea e un personaj arhetipal în poveștile astea polițiste, tipul experimentat, oarecum blazat, care are și n-are chef să-i învețe pe alții, sătul de sistem, supărat pe viață, despre care alții ar spune că e frustrat. L-am creat pe Mihnea pentru a fi un personaj suport pentru Ana, pe care deja o aveam în minte că eroină principală. Intriga a fost clar gândită pentru două personaje centrale și am preferat o Ana pe post de rookie în locul unui Adrian, să zicem, pentru că personajele feminine sunt mai ofertante. Altfel spus, femeile nu suferă de sindromul eroului, ci fac ceea ce au de făcut fără lamentări. Plus că femeile au puterea asta a intuiției, o chestie fantastică după părerea mea. Așa și Ana din roman, care la finalul zilei are dreptate.
De ce ar trebui cineva să citească Judecătorul Artificial?
Geo Moisi: Eu aș recomanda cartea asta pentru discuția mai amplă pe care o pun pe tapet: ne-am lăsa pe mâna unui computer să fim judecați? Avem curajul ăsta? Că poate se ia curentul sau bagă careva vreun virus în rețea și ne trezim de mâine cu infractori periculoși eliberați pe străzi, cu dezordine socială, poate cu război civil. Plus, suntem singuri că AI-ul nu poate fi corupt? Cam asta e discuția principală pe care o ridic în carte. Sper că oamenii n-or să rămână doar cu împușcăturile. Asta am făcut în toate cărțile mele, am pus pe masă un subiect din zona asta a dreptății și justiției pe un fundal de roman polițist. Poate că de data asta am făcut o treabă mai bună și cititorii vor observa mai mult tema decât efectele speciale. Și da, să citească Judecătorului Artificial și pentru toate motivele alea pe care le știm cu toții, dar care nu mai conving pe nimeni, alea care vorbesc despre dezvoltarea imaginației, vocabularului, că-i recreativ cititul, terapeutic, etc.
Ce îți dorești să rămână cu cititorul după ce închide cartea?
Geo Moisi: Literatura are magia asta faină care face ca fiecare să înțeleagă sau să observe altceva. Nu le zic eu oamenilor cu ce să rămână, dar da, m-aș bucura dacă ar cugeta puțin despre cum ne-o fi viața cu AI-ul și dreptatea și justiția. Și ca orice om care spune o poveste, da, aș vrea să-mi spună că le-a făcut plăcere să citească Judecătorului Artificial, dar dacă nu, e ok și așa. Important e să nu uite că noi cei care scriem suntem mereu recunoscători când cineva dă bani și timp pe munca noastră.
De ce Lebăda Neagră?
Geo Moisi: La Lebăda Neagră am ajuns cu ajutorul prietenilor mei Mugur Ioniță și Adrian Petru Stepan, care-s de acum și colegii mei de editură. Am citit un pasaj din manuscrisul Judecătorului Artificial la o întâlnire SăCiTimișoara, iar lui Adrian Petru Stepan i-a plăcut și m-a întrebat dacă am de gând să propun romanul editurii Lebăda Neagră. Întrebarea lui m-a bucurat pentru că Lebăda Neagră e o editură care a crescut foarte frumos și care a ajuns în prezent un jucător important în piața editorială de la noi, cu prezență profesionistă în librării și în cadrul evenimentelor literare. Timpul ne va arăta tuturor dacă am avut intuiții bune sau nu, dar, cum și eu, și editura am trecut testul răbdării, sunt optimist că vom fi cu toții mulțumiți.
Interviu realizat de Priscilla Rotaru.
