„Chipurile Întunericului”– Răul nu vine întotdeauna cu chip de monstru
Cel mai tare ne sperie răul pe care îl recunoaștem. Cel care amenință, lovește, lasă urme. Cu acela știm, măcar teoretic, ce avem de făcut: fugim. Dar ce facem cu răul care vine încet? Cu omul atent, protector, răbdător, care știe să spună exact cuvintele potrivite și care, puțin câte puțin, mută granițele până când nu mai știi unde s-a terminat grija și unde a început controlul.
Acolo intră Patricia Lidia cu Chipurile Întunericului, volum apărut la Editura Lebăda Neagră. Și intră fără să facă zgomot. Cartea vorbește despre abuz, manipulare, exploatare, frică și tăcere, dar mai ales despre oameni. Pentru că întunericul nu are un singur chip. Își schimbă vocea, hainele și metodele. Uneori este străinul de care ai fost învățat să te ferești. Alteori este tocmai omul în care ai avut cea mai mare încredere.
Nu este o lectură comodă și nici una pe care aș recomanda-o oricând, oricui. Sunt pagini greu de dus. Dar Patricia Lidia nu transformă suferința în spectacol și nu forțează emoția doar pentru a șoca. Uneori tocmai ceea ce rămâne nerostit apasă cel mai tare.
Citește cronica integrală pe filme-carti.ro.
