Romeo Aurelian Ilie despre „Woke”, autor Titania McGrath

          Scriitorul și profesorul iranian, Reza Aslan, își începe volumul de eseuri, Dumnezeu. O istorie umană, plecând de la premisa aparent revoltătoare pentru creștinism, anume că Dumnezeu este „făcut” după chipul și asămănarea omului, având însă în vedere faptul că, în lipsa unei revelații divine, omul își crează în mintea sa o imagine proprie despre divinitate, și apoi ajunge să slujească acestei percepții plăsmuite în mintea sa. Volumul despre care voi vorbi în continuare nu are mare legătură cu divinitatea, dar am făcut această scurtă introducere pentru a ajunge la citatul-motto pe care Titania McGrath îl alege ca punct de plecare al volumului său de eseuri, Woke. Un ghid spre justiția socială: „Dumnezeu e o lesbiană evreică de culoare”, citat atribuit regizorului britanic, Derek Jarman, activist pentru drepturile homosexualilor.

          Dar mai întâi, cine este Titania McGrath?! Sau mai bine spus „ce” este Titania McGrath? Pentru că nu avem de a face cu o persoană reală în adevăratul sens al cuvântului, și nici măcar cu un pseudonim. Ci cu un personaj fictiv, creat în aprilie 2018 pe Twitter de către actorul de comedie Andrew Doyle, care este de asemenea și redactor la revista on-line de cultură și politică Spiked.

          Deși acesta își descrie creația, pe Titania McGrath, ca fiind „o militantă vegană care crede că este un poet mai bun decât William Shakespeare”, ceea ce nu ar fi fost mare lucru, dacă ar fi fost doar atât, „însăși” Titania spune despre sine: „Sunt o poetă intersecționalistă radicală, dedicată pe de-a-ntregul feminismului, dreptății sociale și protestelor pașnice”. Ceea ce din nou ar fi putut să nu fie mare lucru, dacă din descrierea acesteiea (haideți să intrăm cel puțin pentru început în joc și să considerăm că avem de a face cu o prezență feminină) ar fi lipsit un singur cuvânt, și anume, „radicală”. Și aceasta deoarece radicalismul Titaniei se transformă ușor, ușor în extremism. Pentru că fi militant(ă) pentru drepturile femeilor, ale minorităților sexuale sau ale oricărei alte categorii de oameni defavorizați de diverse forme de rasism sau segregare este una, și încă una bună, dar cu totul alta este să ajungi să urăști orice om, orice persoană care nu face parte din aceste categorii ale „intersecționalismului”, sau care nu este BAME (Blake, Asian, and Minority Ethnic). Ori discursul Titaniei McGrath fix în zona aceasta merge.

          În cele ce urmează vă voi da câteva exemple de radicalism care alunecă în extremism, desprinse din gândirea acesteia. Iar cel mai puternic mi se pare cel îndreptat împotriva tutror bărbaților, indiferent dacă aceștia prezintă sau nu comportament misogin. Pentru Titania, fiecare bărbat este nu un posibil violator, ci un violator real, în stare latentă. Din punctul ei de vedere, bărbații nu sunt capabili să nu manifeste, conștient sau nu, un complex de superioritate în fața femeii. Mai mult decât atât, ea consideră că orice act sexual cu un bărbat, fie el consimțit, este în fond un viol, întrucât însăși erecția masculină nu este altceva decât un semn al dominației acestuia asupra femeii. Mai pe scurt: Moarte bărbaților!!! Femeile să nu mai facă sex decât între ele. Iar la întrebarea: ce se va întâmpla cu perpetuarea speciei umane, Titania răspunde astfel: „Cei care susțin așa-numita continuare a rasei umane trec cu vederea două puncte-cheie. În primul rând, de ce sunt femeile cele care, în mod covârșitor își asumă această povară existențială? (a se observa aici cum Titania se ia la trântă inclusiv cu natura umană, cu biologia, ca să nu zic totuși cu Dumnezeu) În al doilea rând, dat fiind faptul că trăim într-o societate irepresibil de misogină, rasa umană merită cu adevărat să trăiască?”.

            În lupta sa împotriva misoginiei, Titania merge chiar mai departe, și atacă inclusiv femeile care nu sunt feministe și pe cele care consimt să aibă parteneri bărbați, numindu-le nici mai mult nici mai puțin decât misogine internalizate, care, bineînțeles, își merită soarta de a fi violate, abuzate, dominate.

            În aceeași ordine de idei, urmează: fiecare alb, bărbat sau femeie, trebuie să se simtă vinovat față de fiecare BAME din cauza secolelor de dominație a albilor, fiecare heterosexual trebuie să se simtă vinovat față de fiecare reprezentant al LGBTQIA+, fiecare non-islamic, vinovat pentru fiecare reprezentant al islamului, din cauza islamofobiei instituționalizate. Așa înțelege Titania să lupte pentru drepturile oamenilor, în numele intersecționalismului, inclusiv negând drepturile altor oameni, care au avut „neșansa” de a se naște bărbați, albi sau heterosexuali, ori în comunități non-islamice.

            Cred că este cât se poate de clar că setul de valori al Titaniei McGrath este unul cel puțin deviant. Și aici nu mă refer la ideile privind eradicarea discriminărilor îndreptate împotriva persoanelor BAME sau LGBTQIA+, idei pe care le respect la rândul meu, ci la exagerările în care au condus-o ideile acestea. Iar acest fapt ar putea fi chiar îngrijorător, întrucât a lupta împotriva discriminării având un discurs la fel de discriminator, nu poate duce decât la iscarea unor reacții și mai violente, ce riscă să se manifeste, pe principiul „bulgărelui de zăpadă”, atingând cote alarmante. De altfel, se pare că cei de la Twitter au blocat de patru ori contul acesteia, pe motiv de incitare la violență.

            Și totuși, avem și o veste bună, firește, pentru cine este destul de lucid și de inteligent: totul nu este decât o mega-satiră, foarte bine pusă la punct de către cel care stă în spatele Titaniei, actorul de comedie Andrew Doyle, care a recunoscut public faptul că acest cont de Twitter a fost conceput să batjocorească „cultura trezită” contemporană, altfel spus, pentru a trage un semnal de alarmă și a arăta unde pot duce noile ideologii de gen și/sau anti-rasiale (precum și alte ideologii desprinse din trunchiul comun, egalitarist, neo-marxist), dacă sunt practicate fără discernământ, fără dreaptă măsură.

            Așadar, titlul cărții, Woke / Trezit, poate fi înțeles atât în sensul său satiric, cât și în sensul său real, fiind de fapt o invitație reală la o adevărată trezire din vârtejul tuturor ideologiilor, și totodată o invitație la luciditate (ca o paranteză, sper eu potrivită în context, în gândirea mistică ortodoxă există termenul de „trezvie” care desemnează starea de a fi nu doar „trez”, în sens biologic, ci și „viu”, adică simțitor deplin, cu mintea luminată de duhul lucidității).

Sursă: https://cronicilerai.blogspot.com/2022/01/moarte-barbatilor-albilor.html?fbclid=IwAR1YIyg5rYGVX0YWWg4GnOjXteNqpuPoKAnE05tv0KwfzkrpAi0d8jzz5w0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *