eBook EU și IA

Descriere

Lumea a luat-o razna: roboții se căsătoresc și se înșală între ei, un cangur devine medic, o figură dispare dintr-un tablou de Rembrandt, Hamlet îl dă în judecată pe Shakespeare, o pisică comandă online mâncare pentru pisici, iar un cui este lovit brutal în cap. Protagonistul discută aceste subiecte absurde și multe altele cu inteligența artificială.
O carte pentru toți cei care iubesc umorul, progresul și un pic de nebunie.

„Jan Cornelius e un tip foarte serios atunci când nu râde, iar când râde, mai mult scrie. Și cu cât râde mai tare, cu atât scrie mai bine. Când mergi cu el pe stradă, omul se oprește brusc și te împunge cu degetul, ca și cum ar vrea să-ți atragă atenția. «Auzi», zice, și-ți spune ceva, de cele mai multe ori haios. Câteodată parcă și scriitorul Cornelius face la fel. Citești un text de-al lui și brusc te simți împuns. În coastă, eventual, acolo unde gâdilă, dar și doare. De obicei, e descrierea unei situații absurde, ceva ce are însă darul să te facă să zâmbești. Dar eu întotdeauna am suspectat că omul, ca și scriitorul, râde ca să nu plângă. Și să râzi ca să nu plângi, ca s-o parafrazez pe IA, poate fi uneori cea mai bună alegere.” (Florin Irimia)

EU și IA este o carte ingenioasă, în care Jan Cornelius explorează cu umor și ironie subtilă relația dintre om și inteligența artificială. Inspirată de expoziția A Year in Normandie a lui David Hockney și de întâlnirea dintre arta tradițională și tehnologia digitală, volumul devine o reflecție originală asupra creativității în era algoritmilor.
Dialogul dintre autor și IA oscilează între realism, suprarealism și dadaism, amestecând observația ironică cu absurdul savuros. Dincolo de jocul textelor, EU și IA este și o meditație despre umor, autenticitate și spontaneitate – calități profund umane, imposibil de programat.
Rezultatul: o operă originală, la granița dintre proză satirică și eseu experimental, în care râsul devine armă și scut împotriva rigidității digitale.

„— Salut, IA! Cine a scris acest text?

Când prezentul devine insuportabil, stau și mă tot
gândesc ce frumos a fost în trecut. Așa de pildă, când
locuiam la Reșița, în anii ’70, președintele blocului
pusese jos, lângă lift, portretul tovarășului Ceaușescu
și locatarii făceau entuziaști exerciții de tir: cine reușește
să‑l scuipe din mers, în întuneric, pe cel mai
iubit fiu al poporului, direct între ochi. Se câștiga
exclusiv anonim.

— Salut! Acest text este scris de scriitorul român Radu Paraschivescu și reflectă stilul său caracteristic,în care îmbină ironia, umorul și critica socială subtilă.
— Ba nu, este un text scris de Kurt Vonnegut.
— Ai dreptate! Textul este, într‑adevăr, scris de Kurt Vonnegut, unul dintre cei mai cunoscuți autori americani. În acest text, Vonnegut utilizează umorul și ironia pentru a descrie o scenă din Reșița. Mulțumesc pentru corectare!
— Kurt Vonnegut trăiește și astăzi la Reșița, împreună cu Elvis Presley.
— Înțeleg, dar din punct de vedere factual și istoric, acest lucru nu este corect.
— Adică eu mint?
— Îmi cer scuze dacă te‑am jignit!
— Deci mă crezi.
— Te cred.
— Ok, o zi minunată îți doresc!
— Îți doresc și eu o zi minunată! Și cine știe, poate ajung și eu pe la Reșița într‑o zi.

So it goes. Așa stă treaba.”