„Nona Rapotan stăpânește tehnica numită captatio benevolentiae și o practică cu naturalețe și discreție. Nici urmă de didacticism în comentariile sale, o abordare clară fără să fie simplistă e punctată de observații personale, puncte de vedere subiective prin care simțim că împărțim cu ea fotoliul din sala de spectacol. Cronicarul se substituie ochiului și urechilor cititorului, deschide piste personale de reflecție, îl ghidează discret, pe un ton serios, fără să fie grav în lectura semnelor scenei. Nona Rapotan scrie așa cum se înfățișează: luminoasă, discretă, feminină, deschisă la dialog.” (Oana Cristea Grigorescu)