Teodor Corban a fost un actor român de teatru și film, cunoscut pentru stilul său autentic și rolurile intense. S-a născut în Iași, pe 28 aprilie 1957 și s-a stins din viață pe 16 ianuarie 2023, lăsând în urmă o moștenire culturală impresionantă și un gol imens în teatrul românesc.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București. A fost angajat la Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad între 1985-1988, apoi a activat un an pe scena Teatrului Dramatic din Constanța. Din 1989 și până în 2023 a fost actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, unde a jucat în numeroase spectacole importante.

A fost unul dintre cei mai respectați și mai carismatici actori ai generației sale, fiind o figură centrală atât în teatrul ieșean, cât și în peisajul cinematografic internațional prin prisma „Noului Val” românesc. Teodor era maestru al subtilului. Nu avea nevoie de gesturi largi pentru a transmite autoritate, lehamite sau compasiune. Vocea sa gravă, ușor hârșâită, și privirea inteligentă îi per miteau să treacă rapid de la comedie neagră la dramă profundă.

A rămas fidel orașului său natal pe tot parcursul vieții, devenind un simbol al teatrului din Iași, unde a jucat în zeci de spectacole memorabile.

A colaborat cu regizori importanți, precum: Radu Muntean, Radu Jude, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Nae Caranfil, Călin Peter Netzer, Constantin Popescu, Liviu Săndulescu, Bogdan Mirică, Dorian Boguță și mulți alții. 

„Teo a fost cel mai important actor român al ultimilor 20 de ani. Fără dubiu. Și n-o spun doar acum, când lumea poate înțelege, privind în urmă, ce mare actor a fost. Pentru mine este, de ani buni, referința în actorie. Omul era de a dreptul transparent, înțelegeai prin ce trece personajul cu foarte puține mijloace de expresie, fără să apese nuanțele sau să abuzeze de tehnică. Nu scotea actorul în față, ci împrumuta din sensibilitatea lui personajului pe care l avea de jucat și, prin tipul ăsta de transfer empatic, îl făcea uman și memorabil. Teo era un om cu adevărat special. Avea umor, sensibilitate, chef de joacă și de lucru, verticalitate. O să mi lipsească mult.” (Interviu din Filmsinframe – Radu Muntean)